Rautatea oamenilor a intrecut orice limita. Cauta numai cum sa se insele unul pe altul. Si daca il insala considera asta o mare izbanda. Intr-adevar, cum s-a falsificat lumea ! Toate le fac false. Si bani iau mai mult decat luau cei batrani, sarmanii. Toate au devenit false, in general. Intr-o zi, cineva mi-a adus niste rasaduri de rosii. Fiecare rasad era intr-o punga mica si cu pamant netrebnic, nisip mare, ca sa tina umezeala. Le vine greu sa puna putina apa. Nu mai vorbim sa puna putin gunoi. Numai deasupra era foarte putin ca piperul negru. Cand l-am scos din punga toata radacina era putreda. Am pus un strat de pamant pe deasupra ca sa scoata radacini noi.
Cum insala lumea! Sa vedeti mi-au adus odata o cutie mare cu dulciuri. "Am s-o deschid cand va veni un grup mai mare"- mi-am spus. "Sa n-o deschid acum, ca sa nu intre furnicile". Intr-o zi s-au adunat mai multi. Am apreciat ca vor ajunge (dulciurile) si chiar vor prisosi. Cum am deschis-o, vad inauntru felizol din toate partile. Si partea in care se aflau dulciurile era asa de mica. Tot celalalt spatiu, era gol. Alta data mi-au adus o cutie deosebita, legata cu panglici. "Am s-o tin pentru copiii de la Atoniada" - mi-am spus. Dar era in ea niste rahat intarit si vechi. Eu nu dau un astfel de rahat lumii, ci dau numai rahat proaspat.
- Parinte, nu-si dau seama ca aceasta e nedreptate?
- Nu. Ci o considera izbanda. Pentru ca pacatul a devenit moda si nedreptatea istetime. Duhul lumesc, din pacate, slefuieste mintea spre viclenie, si cel ce nedreptateste pe semenul sau socoate asta ca o izbanda. Isi ia si diploma de merit: "Acesta este diavol pe toate le izbuteste", ii spun unii laudativ, in timp ce launtric el sufera mustrarea constiintei sale, care e iadul cel mic.
Cel drept are pe Dumnezeu de partea lui
Oamenii nu mai incap astazi in aceasta lume. Daca cineva vrea sa traiasca cinstit si duhovniceste, nu incape in aceasta lume.
- Parinte, de ce nu incape ?
- Cand cineva este sensibil si se afla intr-un mediu dur care ii face viata neagra, cum sa sufere? Sau trebuie sa injure, etc. sau sa plece!. Dar nu poate pleca, pentru ca trebuie sa traiasca. Ii spune patronul: "Am incredere in tine, pentru ca nu furi, dar trebuie sa pui si stricate printre cele bune. Printre balotii de trifoi bun trebuie sa pui si putini amestecati". Si seful cel mare il pune sa faca asa, pentru ca altfel il arunca afara. Dar dupa asta saracul nu mai doarme, incepe sa ia hapuri. Stiti ce trag saracii oameni ? Ce greutati, ce presiuni intampina multi la serviciul lor de la sefii lor? Le fac viafa neagra. Sa-si lase serviciul? Au familii. Sa mai ramana? Chinuri. Inainte adanc, inapoi prapastie. Stramtorare din amandoua partile. Sa plesneasca, sarmanul. Face rabdare, se lupta.
Altuia ii lasa serviciul, dar merge colegul lui sa ia salariul. Cunosc pe unul care a fost undeva director. Cand s-au schimbat lucrurile, l-au scos din functia de director si au pus pe altul al partidului de la putere, care nu terminase nici liceul. L-au facut pe acela director, dar nestiind nimic, n-au putut sa-l dea in alta parte pe cel dinainte. Si ce fac? Pun in acelasi loc al doilea birou. Serviciul il facea vechiul director, iar cel nou statea: tigara, cafea, discutii... Cu desavarsire obraznic. Nu-l ducea mintea, spunea orice ii venea la gura, iar raspunderea cadea asupra celui dinainte. Si asta pana cand acela a fost nevoit sa plece, "nu cumva trebuie sa plec in alta parte? Locul este stramt; nu incap doua birouri. Mai bine stati Dumneavoastra aici", i-a spus si a plecat, pentru ca i-a facut viata neagra. Si nu o zi sau doua. In fiecare zi sa ai unul ca acesta pe cap este mare chin.
Pe omul cel drept toti ceilalti il imbrancesc in postul cel mai de pe urma, sau chiar ii iau si locul. Il nedreptatesc, il calca - "calca pe cadavre", nu se spune asa? Dar cu cat oamenii il imbrancesc inspre cele de jos, cu atat Dumnezeu il urca spre cele de sus, ca pluta. Dar e nevoie de foarte multa rabdare. Rabdarea rezolva foarte multe lucruri. Cel ce vrea sa ramana virtuos si sa fie cinstit la serviciul sau, fie lucrator de este, fie negustor, fie orice ar fi, trebuie sa stie bine ca atunci cand isi va incepe treaba sa va ajunge la punctul chiar sa nu aiba de unde sa-si plateasca nici chiria; si numai asa ii va veni binecuvantarea lui Dumnezeu. Sa nu inceapa nici cu scopul :"Daca voi ajunge pana acolo, dupa aceea voi avea clientela". Sa nu aiba acest gand, pentru ca numai atunci Dumnezeu ii va da. Ci de va spune: "Voi trai dupa Dumnezeu, nu voi face nedreptati; voi spune ca asta costa 50 de drahme, cealalta 200"; si atunci Dumnezeu nu-l va lasa. Daca un altul va da cu 500 drahme, ceea ce acela dadea cu 50, se va imbogati. Dar in cele din urma acest inselator va ajunge sa nu aiba de unde plati nici chiria si isi va inchide magazinul, pentru ca lumea afla, in timp ce acel cinstit incet-incet nu va mai putea face fata din pricina clientelei ce-o va avea, si va angaja ajutoare. La inceput insa va fi incercat. Cel bun este incercat in mainile celor rai; trece prin darac (NE: Unealta actionata de mana cu care se scarmana si curata lana ce trebuie sa se faca fir.)
Cand cineva merge cu diavolul, cu viclenii, Dumnezeu nu binecuvanteaza lucrurile lui. Ceea ce fac oamenii cu viclenie, nu reuseste. Poate sa se vada pana la o vreme ca inainteaza, dar in cele din urma, va cadea gramada. Cel mai important este sa porneasca cineva de la binecuvantarea lui Dumnezeu in orice face. Omul, cand este drept, are pe Dumnezeu de partea lui. Si cand are si putina indrazneala la Dumnezeu, atunci face si minuni. Cand paseste cu Evanghelia, are drept la ajutorul dumnezeiesc. Calatoreste cu Hristos. Cum sa nu aiba drept la ajutorul dumnezeiesc ? Toata temelia aici este. De aici incolo sa nu se teama de nimic. Ceea ce are valoare este sa Se odihneasca Hristos, Maica Domnului si Sfintii in fiecare lucrare a noastra, iar Sfantul Duh Se va odihni in noi. Cinstea omului e mai pretioasa decat Cinstitul Lemn. Daca cineva nu este cinstit si are Cinstitul Lemn asupra sa, este ca si cum nu ar avea nimic. Iar daca altul nu are Cinstitul Lemn, dar daca e cinstit, primeste ajutorul dumnezeiesc. Daca mai are si Cinstitul Lemn, atunci...
sursa: Cu durere si dragoste pentru omul contemporan de Cuv. Paisie Aghioratul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu