Nedreptatea chinuie si pe urmasi

- Parinte, cand am plecat la manastire, ai mei s-au purtat cu mine cu nedreptate. Pot cere prin lege ceea ce mi se cuvine ?
- Nu, nu se potriveste.
- Ma tem ca nu cumva sa-i afle vreun rau din pricina nedreptatii lor.
- Iata, asta este curata marime de suflet! Daca as fi in locul tau, le-as fi spus: "Eu pentru mine nu doresc nimic. Partea mea ce imi apartine, as vrea s-o impartiti la rudele sarace. Va spun asta ca nu cumva sa ajunga urgia lui Dumnezeu la copiii vostri". Pentru ca tatal se poate sa dea ceva pentru sufletul lui, sa se faca de pilda o fundatie si sa nu lase nimic fiului lui.
Se poate ca intr-o familie bunicul sau bunica sa fi facut nedreptati dar ei sa fie bine. Insa copiii sau nepotii lor sa plateasca. Se imbolnavesc, sunt nevoiti sa dea la doctori tot atata cat au agonisit cu nedreptate, ca sa se achite mosii lor (de pacate - n.t.). Odata o familie cunoscuta mie, a avut de tras multe incercari. Au inceput cu capul familiei printr-o boala grea. A fost tintuit la pat cativa ani, dupa care a murit. Apoi a murit femeia lui, dupa care si copiii lor, unul dupa altul. Recent a murit si ultimul, al cincilea copil. Dintr-o familie foarte bogata, cum era, a ajuns cea mai saraca, pentru ca si-au vandut tot ce aveau rand pe rand ca sa plateasca doctorii si alte doctorii. Ma miram de aceasta familie: "Cum de se intampla atatea boli si nenorociri la acestia ?". La membrii acestei familii nu se vedea cazul cel bun, adica sa fie incercati de Dumnezeu ca alesi ai Lui, ci mai degraba lucrau asupra lor legile duhovnicesti ale lui Dumnezeu. Ca sa fiu mai sigur, am incercat sa aflu de la niste batrani cinstiti, compatrioti ai acelei familii, cele despre ei. Si am aflat ca omul acesta a avut o mostenire de la tatal lui, dar in continuare a marit-o cu nedreptati. Adica daca o vaduva, ca sa-si marite fata, ii cerea un imprumut pe care l-ar fi intors la secerat acesta ii cerea un ogor ce il avea. Iar aceea fiind nevoita ii dadea. Altul ii cerea un imprumut sa plateasca datoria la banca, fagaduindu-i ca il va da inapoi cand va aduna bumbacul. Dar acela ii cerea o bucata de pamant ce il avea, si sarmanul i-l dadea de nevoie, ca sa nu il urmareasca banca. Altul ii cerea un imprumut ca sa cumpere doctorii, iar acela ii cerea vaca ce-o avea. Si saracul acela i-o dadea cu durere. In felul acesta a adunat o avere mare. Insa toata aceasta nemultumire a oamenilor suparati a lovit nu numai in el si in femeia lui, ci chiar si in copiii lui. Asa au lucrat legile duhovnicesti si au patimit si aceia la fel. Adica au vandut terenurile lor ca sa plateasca doctorii si toate cheltuielile pricinuite de boli si din foarte bogati au devenit saraci, si unul dupa altul au plecat. Fireste, Dumnezeu ii va judeca dupa marea Sa dragoste si dreptate. Iar ceilalti, care au fost siliti, in nevoia in care se aflau, sa-si vanda ceea ce aveau ca sa-si achite datoriile la doctori, si au saracit, vor fi rasplatiti pentru nedreptatea ce li s-a facut. Desigur ca si cei nedrepti isi platesc si ei pacatele lor potrivit cu cele ce sufera.

Cel ce ne nedreptateste, ne face bine

- Parinte, cum sa-l vedem pe cel ce ne nedreptateste ?
- Cum sa il vedem ? Ca pe un mare facator de bine al nostru, ce ne face depuneri la Banca din cer. Ne face bogati pentru vesnicie. Acesta este un lucru mic ? Oare nu il iubim pe facatorul nostru de bine ? Oare nu ii exprimam recunostinta noastra ? Asa si pe cel ce ne nedreptateste sa il iubim si sa ii fim recunoscatori, pentru ca ne fac bine pentru vesnicie. Nedreptii se nedreptatesc vesnic, in timp ce cei ce primesc cu bucurie nedreptatea sunt indreptatiti vesnic.
Un familist evlavios a suferit multe nedreptati la serviciul sau. Avea insa multa bunatate si le suferea pe toate fara sa murmure. A venit odata la Coliba mea si mi-a spus toate acestea, dupa care ma intreba: -"Ce ma sfatuiesti sa fac ?" - "Asa sa faci: sa privesti la dreptatea si la rasplatirea dumnezeiasca si sa faci rabdare. Nimic nu se pierde. In felul acesta depui la banca lui Dumnezeu. In cealalta viata negresit vei primi mult pentru incercarea aceasta ce o suferi. Dar sa stii Bunul Dumnezeu si in viata acesta rasplateste pe cel nedreptatit. Daca nu intotdeauna pe cel ce sufera, in mod sigur pe copiii lui. Stie Dumnezeu ce face. Poarta de grija de faptura Sa". Daca face cineva rabdare, lucrurile vin la locul lor. Le iconomiseste Dumnezeu. Dar e nevoie de rabdare fara logica. Daca Dumnezeu vede, supravegheaza, sa te predai in alb lui Dumnezeu. Vezi Iosif (Fac. 57,20. s.u.) n-a vorbit atunci cand fratii lui l-au vandut ca rob. Putea sa spuna: "Sunt fratele lor". Dar n-a vorbit atunci, ci Dumnezeu a vorbit dupa aceea si l-a facut imparat. Dar daca nu facem rabdare, ne chinuim. Daca vrem sa ne vina bucuriile numai asa cum ne convine, cum ne place, odihna, fireste, nu aflam, si nici nu decurg lucrurile asa cum vrem.
Daca cineva este nedreptatit in aceasta viata de oameni sau de diavoli, Dumnezeu nu Se nelinisteste, pentru ca asta pricinuieste castig sufletului. Insa de multe ori spunem ca suntem nedreptatiti, dar in realitate noi nedreptatim. E nevoie de atentie, sa ne cercetam pe noi insine.
"Celui cu dajdia, dajdia" (Rom. 15,7).
- Parinte, cand cumparam ceva pentru manastire, unii nu vor sa ne treaca pe factura. Ce sa facem ?
- Totdeauna sa va dea factura, si voi sa mai taiati din pretentiile voastre. Sa va limitati nevoile voastre si sa faceti numai ce este absolut necesar. Eu asa as face. Ne va iconomisi Dumnezeu. Daca noi monahii nu cerem sa ni se dea factura, facem si ceilaiti sa pacatuiasca. Si spun: "Daca asa fac si manastirile...". Daca noi, care vrem sa tinem poruncile procedam asa, stiti cat de mult smintim ? "Celui cu darea, darea", spune Scriptura. Eu cand trimit scrisori cu vreun om si nu prin posta pun si atunci timbre. Mirenii se indreptatesc pe sine, dar si manastirile daca procedeaza asa, nu cu sinceritate si dau Evanghelia la o parte ... Atunci cand nu dam lucruri materiale - "daca-ti cere cineva haina, da-i si camasa" (Mt.5,40) - rostim o predica impotriva si mirenii dupa aceea isi justifica caderile lor. Cauta sa afle ceva, sa-si odihneasca putin constiinta. Sa luam aminte, pentru ca vom fi fara raspuns in ziua Judecatii. Scopul este sa ne aparam in special in cele duhovnicesti si nu numai in cele materiale. Cand pentru un oarecare motiv nu va dau facturi, sa considerati lucrul acesta paguba duhovniceasca.
- Parinte, cateodata se intampla ca cineva sa dea o suma mica in dar si sa ceara chitanta pentru una mai mare. Ce sa facem ?
- Sa spuneti: "Nu dam chitante pentru sume mai mari. Daca nu vreti asa, va dam inapoi banii si vedeti poate in alta parte va poate ajuta". Sa nu se lipeasca de voi o astfel de boala.
- Parinte, un oarecare mester a cerut sa-i desfacem contractul de munca cu noi, ca sa intre in posesia ajutorului de somaj, dupa care sa continue sa lucreze la noi.
- Nu, bre copile, nu este corect ! Putina constiinta sa aiba cineva, n-ar face asta ! Nu se potriveste sa facem astfel de lucruri in manastire. E de preferat, desi manastirea e saraca, sa ii plateasca un salariu dublu, numai sa nu faca asta. Atat de greu e lucrul acesta ! Binecuvantarea aduce binecuvantare si nedreptatea aduce catastrofa. La asta mult sa luati aminte. Nici sa nu faceti astfel de tocmeli cu lucratorii. Din pricina asta iau foc si se intampla catastrofe in manastiri. Un functionar face juramant ca isi va face serviciul sau cinstit. Noi, ca monahi, nu rostim numai un astfel de juramant, ci unul dublu. Fagaduinta ce o dam este duhovniceasca si daca o calcam, pentru noi pacatul este indoit. Luafi aminte sa tineti un echilibru, sa existe o diferenta. Vad un buboi cum coace. Se va sparge si se va curata. Dumnezeu nu da harul Sau unei intocmiri gresite. Ar fi ca si cum ar ajuta pe diavolul. Cautati sa existe sinceritate, cinste. Starea aceasta merge ca cel beat care se clatina. Poate sta intr-un loc ? Va veni urgia lui Dumnezeu. Vom da examene. In prima faza se va separa arama de aur. In a doua, se va arata cate carate de aur are fiecare.
Lumea se misca in minciuna. Oamenii devin mincinosi. Si-au facut o alta constiinta. Nu pot deveni mincinos, sa ma schimb pe mine insumi deoarece o pretinde societatea. Mai bine sa ma chinuiesc. E nevoie de atentie sa nu intram in acest fagas lumesc. Dar si tot sistemul economic ce exista nu ajuta deloc. Oamenii sunt nevoiti sa declare mai putin etc. Am certat pe unii functionari financiari care erau oameni credinciosi: "Ce faceti ?" le-am spus. "Luati seama sa se pastreze putin aluat! Ajung la mine multe fapte. Unul merge la Administratie si spune: "Am ca venit un milion". Administratia ii pune 5 milioane, pentru ca exista unii care declara o treime din veniturile lor, socotindu-i in felul acesta pe toti. Dar daca exista un om constiincios, iar voi il loviti inmultindu-i de trei ori veniturile lui, il faceti sa devina mincinos. Adica, in loc sa ajutati sa se schimbe putin situatia, faceti impotriva". "Nu ne dam seama cand ne spun adevarul", imi raspund. "O sa va dati seama, le spun, daca veti trai duhovniceste. Atunci veti putea face aceasta deosebire. Va va instiinta Dumnezeu, ca sa va dati seama".

sursa: Cu durere si dragoste pentru omul contemporan de Cuv. Paisie Aghioratul