Naşterea de prunci

Sfinţii Ioachim şi Ana sunt perechea cea mai nepătimaşă

- Părinte, vorbiţi-ne despre Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului. C?ndva ati ?nceput să ne spuneţi ceva despre ei.

- De mic copil aveam mare evlavie la Sfinţii Ioachim şi Ana. Chiar am spus cuiva, că atunci c?nd mă vor face călugăr, aş vrea să-mi pună numele de Ioachim. C?t de mult le datorăm! Sfinţii Ioachim şi Ana sunt perechea cea mai nepătimaşă care a existat vreodată. Nu au avut deloc cugetare trupească.

Dumnezeu aşa l-a plăsmuit pe om şi astfel, fără patimă, ar fi vrut să se nască oamenii. Dar după cădere a intrat patima ?n relaţia dintre bărbat şi femeie. De ?ndată ce s-a aflat o pereche nepătimaşă, aşa cum l-a plăsmuit Dumnezeu pe om şi aşa cum voia să se nască oamenii, s-a născut Maica Domnului, această făptură neprihănită, din care mai apoi S-a ?ntrupat Hristos. G?ndul ?mi spune că Hristos ar fi venit mai devreme pe păm?nt dacă ar fi existat o pereche neprihănită, aşa cum au fost Sfinţii Ioachim şi Ana.

Romano-catolicii au ajuns la ?nşelare şi cred, chipurile din evlavie, că Maica Domnului s-a născut fără să aibă păcatul strămoşesc. Dar Maica Domnului nu s-a născut fără păcatul strămoşesc, ci aşa cum a vrut Dumnezeu să se nască oamenii după creaţie. Ea a fost preacurată 1, pentru că zămislirea ei s-a făcut fără plăcere trupească. Sfinţii Ioachim şi Ana, după rugăciunea fierbinte făcută către Dumnezeu pentru a le dărui un copil, s-au ?mpreunat nu din poftă trupească, ci din ascultare faţă de Dumnezeu. Iar taina aceasta mi s-a descoperit la Sinai 2.

Infranarea in viaţa de căsătorie

Dumnezeu "pe toate le-a făcut bune foarte" 3. Bărbatul simte o atracţie firească spre femeie şi femeia spre bărbat. Dacă nu ar fi existat această atracţie, niciodată nimeni nu s-ar fi ?ncumetat să facă familie, ci s-ar fi g?ndit la greutăţile pe care le-ar fi ?nt?mpinat mai t?rziu cu creşterea copiilor, etc, şi nu ar fi hotăr?t să pornească pe această cale.

După căderea celor ?nt?i zidiţi, cugetarea trupească ar fi putut fi la unii oameni de cinci la sută, la alţii zece, treizeci, etc. ?nsă astăzi unde se mai află oameni care să aibă numai cinci la sută cugetare trupească, adică să aibă o cugetare curată. Cu toate acestea, tuturor oamenilor li s-a dat de la Dumnezeu posibilitatea să ajungă la nepătimire, dacă se nevoiesc cu mărime de suflet.

Cei căsătoriţi, fiindcă duc o viaţă conjugală, nu sunt ?ndreptăţiţi să uite că omul nu este numai trup, ci este şi duh, şi să trăiască astfel fără fr?u 4. Ci trebuie să se nevoiască pentru a-şi supune trupul duhului. Iar dacă vor ?ncerca să trăiască duhovniceşte, sub povăţuirea duhovnicului lor, vor ?ncepe să guste ?ncet-?ncet bucurii şi mai ?nalte, duhovniceşti, şi nu le vor mai căuta pe cele trupeşti. Soţii au datoria să se nevoiască pentru a se ?nfr?na, ca să nu transmită patima trupească şi copiilor lor. Un copil ai cărui părinţi au multă cugetare trupească are de mic astfel de ?nclinaţii, pentru că ia cugetare trupească de la ei. La ?nceput ea este slabă, ca şi toate celelalte patimi ce se moştenesc - ca urzica care, atunci c?nd o plantezi, o poţi lua ?n m?nă, dar c?nd se măreşte ?nţeapă - dar se poate vindeca de către un duhovnic bun care are discernăm?nt. Iar dacă nu o taie la o v?rstă mică, va trebui să se nevoiască mult să o taie atunci c?nd ea va creşte.

Intervenţia raţiunii omeneşti ?n voia lui Dumnezeu, cu privire la naşterea de prunci De multe ori, destule perechi de soţi ?mi destăinu-iesc neliniştea lor cu privire la naşterea de prunci şi ?mi cer părerea. Unele perechi se g?ndesc să facă doi-trei copii, iar altele doresc să dob?ndească mai mulţi. ?nsă ceea ce ?i va ajuta cel mai mult este să lase lui Dumnezeu acest subiect al naşterii de prunci. Să-şi ?ncredinţeze viaţa lor Proniei dumnezeieşti şi să nu-şi facă programele lor. Trebuie să creadă că Dumnezeu, Care se ?ngrijeşte de păsările cerului, cu at?t mai mult se va ?ngriji de proprii lor copii. Era un marinar care s-a căsătorit la v?rsta de douăzeci şi opt de ani. Sărac şi el, săracă şi fata pe care a luat-o, au ?nchiriat un subsol ?n care să locuiască. T?năra a găsit ceva de lucru şi trăiau foarte cumpătat. ?nchipuiţi-vă, drept masă aveau o ladă de fructe, pe care le-au cumpărat o singură dată. După aceea au dob?ndit şi copii şi făceau mari economii ca să-i crească. Şi cu toate acestea, ?ncet-?ncet s-au căpătuit.

Unii ?ncearcă mai ?nt?i să le aranjeze pe toate celelalte şi după aceea se g?ndesc la copii. Nu-L pun la socoteală deloc pe Dumnezeu. Alţii spun: "Astăzi viaţa este grea. Ajunge un copil, cu toate că şi pe acesta ?l creşti cu destulă greutate", şi nu mai fac alţi copii. Aceştia nu-şi dau seama c?t de mult păcătuiesc cu această concepţie a lor, pentru că nu-şi pun nădejdea ?n Dumnezeu. Dumnezeu este milostiv şi de ?ndată ce va vedea că nu mai pot face faţă, nu le va mai dărui alţi copii.

Mulţi se căsătoresc, dar nu se g?ndesc că scopul căsătoriei este să facă copii şi să-i educe creştineşte. Nu vor copii mulţi, ca să nu aibă necazuri, dar au ?n apartamentele lor c?ini, pisici... Mi-au spus unii că acum 5 ?n America, unii oameni ţin ?n casele lor ?n loc de c?ini, un fel de purceluşi, care sunt foarte scumpi şi nu cresc repede. Au fost făcuţi ?n aşa fel, ?nc?t să-i poată ţine ?n apartamentele lor. Nu vor să aibă copii, pentru că le vine greu să-i spele, etc, dar să spele porci nu. C?inele cel puţin este şi paznic. Dar ca să ţii porci ?n casă... ?nfricoşător! ?n Australia am văzut6 azile pentru c?ini, pisici..., chiar şi cimitir pentru animale. Oamenii, aşa cum progresează, vor creşte şoareci şi vor face conserve din ei pentru a hrăni pisicile, şi vor creşte iepuri pentru a hrăni c?inii, ?n timp ce at?ţia oameni mor de foame. Şi ca să vezi, dacă omoară cineva un c?ine, se poate să plătească mai mult dec?t dacă ar omor? un om. Depinde, fireşte, şi al cui este c?inele... Unde am ajuns?! ?n vremea noastră omul valorează mai puţin dec?t un c?ine.

Şi mă mir cum de unii duhovnici pot spune anumite ciudăţenii. Odată nişte ?nchinători care au venit la Colibă m-au ?ntrebat: "Părinte, Sf?ntul Ioan Gură de Aur scrie undeva ca soţii să nu facă copii?". "Ce sunt acestea pe care le spuneţi? De unde le-aţi auzit?", ?i ?ntreb. "Părintele cutare ne-a spus. Mă duc atunci la acel părinte şi-l ?ntreb: "Ai spus aşa ceva?". "Da", ?mi răspunde acela. "Dar unde ai găsit scris asta?" ?l ?ntreb din nou. "Sf?ntul Ioan Gură de Aur spune aceasta ?n cuv?ntul său ?Despre Feciorie?, ?mi răspunde. "Ascultă, ?i spun, eu nu l-am citit pe Sf?ntul Ioan Gură de Aur, dar nu se poate ca el să fi spus aşa ceva, altceva o fi spun?nd acolo. Adu-mi cartea să văd ce scrie". Acela ?mi aduce cartea şi-mi arată locul. ?l citesc şi văd că Sf?ntul scrie acestea: "Acum s-au ?nmulţit oamenii şi vi se dă posibilitatea să trăiţi şi ?n feciorie. Nu mai este ca ?n vechime c?nd trebuiau să lase urmaşi" 7, şi nu zice "să nu naşteţi copii". ?nsă acela continua să insiste. Este cu putinţă ca fiind cleric şi teolog, să spună astfel de lucruri? Pe l?ngă faptul că vrea să arate că ?l citeşte pe Sf?ntul Ioan Gură de Aur, că scrie şi lucrări teologice, mai vrea să fie considerat şi un duhovnic bun. Ştiţi ce vătămare pricinuiesc astfel de interpretări greşite oamenilor care vor să-şi odihnească g?ndul?

Pentru mulţi care trăiesc lumeşte, astăzi familia nu mai are sens. De aceea tinerii fie nu se căsătoresc, fie se căsătoresc dar nu fac copii, fie ?şi omoară copiii prin avorturi, şi astfel ei singuri ?şi st?rpesc neamul lor. Adică ei singuri se distrug, nu ?i distruge Dumnezeu. ?n timp ce oamenii credincioşi, care ţin poruncile lui Dumnezeu, primesc harul dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu este obligat oarecum să-i ajute ?n aceşti ani grei prin care trecem. Şi vedem creştini familişti, aduc?nd la viaţă pe toţi copiii dăruiţi de Dumnezeu, şi cresc?ndu-i ?n frica Lui. Iar toţi aceşti copii sunt echilibraţi, bucuroşi, şi sporesc ?n toate, av?nd asupra lor binecuv?ntarea lui Dumnezeu. Şi de la neliniştea pentru apropierea sf?rşitului lumii, vedem astăzi cum, cu harul lui Dumnezeu, propăşeşte o generaţie bună. Diavolul distruge, dar şi Bunul Dumnezeu lucrează şi nu va lăsa să dispară neamul nostru.

Greutăţi in naşterea de prunci

- Părinte, o femeie care nu este ortodoxă, dacă nu poate dob?ndi copil, ?i este ?ngăduit, dacă cere, să se ?ncingă cu panglica ce o atingem de Sfintele Moaşte ale Sf?ntului Arsenie? 8.

- Crede cu adevărat ?n puterea Sf?ntului sau se g?ndeşte că va fi ajutată ?n chip magic? Dacă crede ?n puterea Sf?ntului i se ?ngăduie s-o poarte.

La unele femei care nu pot dob?ndi copii acţionează legile duhovniceşti, pentru că nu au făcut familie la timp. ?ncep să aleagă, zic?nd: Tiu, acesta este aşa, celălalt altfel", dau apoi o făgăduinţă cuiva, dar ?n acelaşi timp se uită şi la altul, după aceea spun "nu" celui căruia ?i dăduse făgăduinţa, iar acesta ?n loc să considere o binecuv?ntare faptul că ?l lasă ?nainte de a se căsători, merge să se sinucidă. Ei, ce fel de familie va face o astfel de t?nără? Alte femei nu pot face copii pentru că ?n anii tinereţii lor au trăit o viaţă destrăbălată. Iar altele sunt afectate de alimentaţie, căci un număr mare de alimente conţin multe chimicale şi hormoni.

Există şi perechi care, de ?ndată ce se căsătoresc, vor să dob?ndească imediat copii şi dacă ?nt?rzie puţin ?i cuprinde neliniştea. Dar cum să dob?ndească copii c?nd ei sunt plini de nelinişte şi stres? Dacă vor alunga neliniştea şi stresul şi vor pune o bună r?nduială duhovnicească ?n viata lor, atunci vor dob?ndi copii.

Cazuri de nerodire

- Părinte, doi soţi care au stigmatul anemiei mediteraneene ne-au ?ntrebat dacă trebuie să facă copii. Moi le-am spus să-l ?ntrebe pe duhovnicul lor.

- Duhovnicii nu pot spune acestor perechi să nu facă copii. Ci trebuie să le cultive mărimea de suflet, care să-i ?ndemne la ?nfr?nare şi să-i iconomisească cu discernăm?nt.

- Părinte există perechi, care, deşi trăiesc foarte duhovniceşte şi vor să dob?ndească copii, totuşi nu pot.

- Dumnezeu multora nu le dă copii, pentru ca astfel să iubească pe toţi copiii din lume ca pe ai lor şi să-i ajute la renaşterea lor duhovnicească. Cineva nu avea copii, dar atunci c?nd ieşea din casă, toţi copiii din vecini alergau l?ngă el şi ?l ?nconjurau cu multă dragoste. Nu-l lăsau să meargă nici la serviciu Vedeţi, Dumnezeu nu i-a dat acestuia copii, dar i-a hărăzit binecuv?ntarea ca toţi copiii din vecinătate să-l iubească ca pe un părinte, şi să-i ajute duhovniceşte după puterea lui. Judecăţile lui Dumnezeu sunt ad?nc de nepătruns.

Alteori Dumnezeu nu dă copii pentru a se aranja şi vreun orfan. C?ndva, am cunoscut un creştin bun, care exersa profesia de judecător. Odată, c?nd am trecut prin oraşul ?n care locuia, l-am vizitat şi multa lui bunătate m-a ?nduplecat să răm?n o zi la el. Am cunoscut-o şi pe soţia lui, care şi ea ?i semăna soţului ei ?n virtute. De la soţie am aflat despre viaţa duhovnicească a soţului ei, iar de la el despre starea duhovnicească a soţiei. Mai t?rziu am aflat despre ei şi de la alţi mulţi creştini, care i-au cunoscut şi care s-au ?mpărtăşit de facerile lor de bine. Acest om al lui Dumnezeu ?şi ?ndeplinea ?n mod corect profesia de judecător. Dacă vedea că cineva era escroc, nu numai că nu-i primea dosarul, ci ?l şi mustra cu asprime pentru a-şi reveni. Dacă vedea pe unul că era vinovat, dar se caia, ?ncerca să aranjeze cumva lucrurile sau să-i micşoreze pedeapsa. Dacă vedea că este sărac şi nedreptăţit, nu lua deloc bani de la el, şi ?ncerca să-l ?ndreptăţească la judecată. Trăia foarte simplu şi puţinii bani pe care-i c?ştiga ?i ajungeau, chiar şi pentru a ajuta familii sărace. Casa judecătorului credincios era cu adevărat o oază duhovnicească ?n Sahara oraşului. Acolo se adunau oameni ?ndureraţi, săraci, fără serviciu, cu probleme familiare, pe care ?i sprijinea ca un părinte bun. Avea şi cunoscuţi ?n diferite posturi, şi pe oricare dintre ei ?l ruga să ajute pe cineva pentru loc de muncă, boală, etc, niciunul nu-i spunea "nu", pentru că toţi ?l iubeau şi ?l preţuiau. Tot astfel lucra şi femeia lui. Ajuta copii săraci sau tineri care aveau greutăţi cu studiile lor, şi toţi o aveau ca pe o mamă. La un moment dat ea mi s-a pl?ns, spun?n-du-mi: "Părinte, atunci c?nd m-am căsătorit, ?ndată mi-am lăsat serviciul, căci am fost profesoară, deoarece m-am g?ndit că astfel voi putea fi o mamă mai bună. Am cerut de la Hristos să-mi dea şi p?nă la douăzeci de copii, dar, din nefericire, nu mi-a dat niciunul". Atunci i-am spus: "Soră, tu ai mai mult de cinci sute de copii şi ?ncă te mai pl?ngi? Hristos a văzut intenţia ta cea bună, şi te va răsplăti pentru ea. Acum c?nd ajuţi pentru renaşterea duhovnicească a at?tor copii, te faci o mamă mai bună dec?t multe mame şi le depăşeşti pe toate femeile cu mulţi copii. Vei avea şi cea mai mare răsplată, pentru că, prin renaşterea lor duhovnicească, copiii se asigură duhovniceşte ?n viaţa veşnică". După un timp au adoptat şi o fată, căreia i-au dat toată averea lor. Iar ea purta grijă de ei şi după ce bătr?nii au murit, s-a dus la mănăstire, cu toate că şi casa lor era ca o mănăstire, căci ?n ea se citeau toate slujbele. La vecernie şi pavecerniţă veneau şi alţi fraţi ?n Hristos, iar miezonoptica şi utrenia le citeau ei trei. Aceste suflete binecuv?ntate au odihnit multe suflete ?ndurerate. Dumnezeu să-i odihnească şi pe ei.

De aceea spun că cel mai mare şi cel mai bun părinte este cel care s-a renăscut duhovniceşte pe sine ?nsuşi şi ajută şi pentru renaşterea duhovnicească a copiilor din toată lumea, pentru a-i ajuta astfel să ajungă ?n Rai.

- Părinte, unii soţi care nu pot face copii se g?ndesc să ?nfieze vreun copil.

- Da, este mai bine să ?nfieze. Nu trebuie să insiste, căci ce vrea omul nu este ?ntotdeauna şi voia lui Dumnezeu.

- Părinte, părinţii adoptivi trebuie ca la o anumită v?rstă a copilului să-i spună că este ?nfiat?

- Ei, cel mai bine este să-i spună copilului la o anumită v?rstă. Dar ceea ce are mai mare valoare este să-l iubească mult şi cum trebuie pe copil. Există copii care trăiesc cu părinţii lor fireşti, dar iubesc mai mult pe alţi oameni pentru că părinţii lor nu au dragoste.

Familiile cu mulţi copii

Dumnezeu iubeşte şi poartă de grijă mai mult de perechile care au mulţi copii. ?ntr-o familie mare se pricinuiesc copiilor mai multe prilejuri ca ei să se dezvolte normal, at?ta timp c?t părinţii le dau o educaţie bună. Căci un copil ?l ajută pe celălalt, fiica cea mai mare o ajută pe mama, al doilea copil poartă de grijă de cel mai mic, etc. Există sentimentul de dăruire şi trăiesc ?ntr-o atmosferă de jertfire de sine şi dragoste. Cel mic ?l şi iubeşte, dar ?l şi respectă pe cel mare. ?ntr-o familie cu mulţi copii acestea toate se cultivă ?n chip firesc.

De aceea, atunci c?nd ?n familie sunt doar unul sau doi copii, părinţii trebuie să fie foarte atenţi cum să-i crească. De obicei părinţii acestor copii caută să nu le lipsească nimic, iar ei, av?nd de toate, se netrebnicesc cu desăv?rşire. Ia uită-te la o fată singură la părinţi şi care le are pe toate. Are şi servitoarea ei, care-i aduce m?ncarea la ora fixă, care-i va aranja şi camera, etc. Servitoarea este plătită, dar şi sporeşte duhovniceşte, deoarece se dăruieşte pe sine, se jertfeşte, ?n timp ce aceea, dacă nu va face nici cea mai mică jertfire de sine, va răm?ne buştean. Eu recomand tinerilor să-şi ia soţii din fetele familiilor numeroase, deoarece copiii care cresc cu lipsuri materiale se obişnuiesc cu jertfirea de sine, şi astfel se g?ndesc cum să-i ajute pe părinţii lor. Iar lucrul acesta rar ?l ?nt?lneşti la copiii deprinşi cu traiul bun.

Părinţii cu mulţi copii au o inimă bună. Mi-aduc aminte că ?n timpul ocupaţiei germane, printre vecinii noştri era un copil orfan care rămăsese complet singur. Unui familist sărac, cu zece copii, i s-a făcut milă de el, l-a luat ?n casa sa şi l-a crescut şi pe acela ?mpreună cu copiii Iui. Şi ştiţi ce binecuv?ntare a primit după aceea acel om de la Dumnezeu! Oare, Dumnezeu a v?nzătorului de lozuri, deoarece ?n m?nă nu i-ar fi primit sub nici un chip". Este uimitor cum lucrează dragostea lui Dumnezeu pentru cei cu mărime de suflet.

Avorturile sunt un păcat infricoşător

- Părinte, o oarecare femeie de patruzeci de ani, care are copii mari, este ?nsărcinată ?n luna a treia. Bărbatul ei o ameninţă că va divorţa dacă nu face avort.

- Dacă va face avort, vor plăti ceilalţi copii cu boli şi accidente. Astăzi părinţii ?şi omoară copiii prin avor turi şi nu au binecuv?ntarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năştea un copil bolnav, ?l botezau, iar dacă murea, pleca ?ngeraş. Dar părinţii aceluia răm?neau cu alţi copii sănătoşi şi astfel aveau binecuv?ntarea lui Dumnezeu. Astăzi, ?nsă, părinţii ?şi omoară copiii sănătoşi cu avorturile şi ţin ?n viaţă pe cei bolnăvicioşi. Apoi aleargă ?n Anglia şi America să-i vindece. Iar aceşti copii, dacă vor trăi, vor face familie şi poate să dea naştere la alţi copii bolnavi. ?n timp ce, dacă ar fi făcut şi alţi copii, nu ar fi alergat at?t de mult pentru unul, pentru cel bolnav, şi nu s-ar fi m?hnit at?t de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat ?ngeraş de aici.

- Părinte, am citit undeva că ?n fiecare an, ?n ?ntreaga lume, se fac cinci milioane de avorturi şi două sute de mii de femei mor din cauza ?ntreruperilor de sarcină pe care le fac 9.

Ii omoară pe copii, pentru că, aşa cum spun ei, dacă se va ?nmulţi lumea, oamenii nu se vor putea ?ntreţine şi nu vor avea ce să măn?nce. Există at?tea suprafeţe necultivate, at?tea păduri, care, ?n putină vreme, cu mijloacele care există astăzi, ar putea să le facă, de pildă, plantaţii de măsline, şi să le dea celor ce nu au proprietăţi. Ei spun că nu taie copaci, deoarece nu va mai exista apoi oxigen, ?nsă măslinii tot copaci sunt. ?n America ard gr?ul, iar ?n Grecia aruncă fructele, etc, ?n gropi de gunoi, ?n timp ce ?n Africa oamenii mor de foame. Atunci c?nd ?n Etiopia mureau oamenii de foame pentru că era mare secetă, i-am spus unui oarecare cunoscut, care era armator şi ajuta ?n astfel de cazuri, să meargă Ia o astfel de groapă de gunoi, să-i roage să-l lase să ?ncarce un vapor de fructe şi să-l ducă acolo ?n dar. ?nsă sub nici un chip nu i-au dat voie.

C?te mii de embrioni mor ?n fiecare zi! Avortul este un păcat ?nfricoşător. Este o ucidere, şi ?ncă una mare, căci copiii mor nebotezati. Părinţii trebuie să ?nţeleagă că viaţa ?ncepe ?n clipa zămislirii.

Intr-o noapte, Dumnezeu a ?ngăduit să văd o ?nfricoşătoare vedenie, care mi-a arătat care este soarta acelor copii. Era ?n noaptea spre Marţea Luminată. Aprinsesem două lum?nări ?n două tinichele, aşa cum obişnuiesc să fac chiar şi atunci c?nd dorm, pentru cei ce suferă sufleteşte şi trupeşte, vii şi morţi. La ora douăsprezece, ?n miezul nopţii, ?n timp ce rosteam rugăciunea lui Iisus, văd un ogor mare, ?nconjurat cu un gard de zid, semănat cu gr?u care abia ?ncepuse să crească. Eu stăteam ?n afara ogorului şi aprindeam lum?nări pentru cei morţi, pe care le lipeam de zidul ?mprejmuitor. ?n partea st?ngă era un teren viran, plin de st?nci şi văgăuni, care se mişcau mereu din pricina unui vuiet puternic alcătuit din mii de ţipete sf?şietoare, care-ţi rupeau inima. Chiar şi cel mai ?mpietrit om s-ar fi umilit, dacă le-ar fi auzit. ?n timp ce sufeream din pricina acelor ţipete sf?şietoare şi mă ?ntrebam de unde provin şi ce ?nseamnă toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spun?ndu-mi: "Ogorul cu gr?u, care ?ncă nu a dat ?n spic, este cimitirul cu sufletele morţilor care vor ?nvia. Iar ?n locul care se cutremură de ţipetele sf?şietoare, se află sufletele copiilor care au fost omor?ţi prin avorturi". După această vedenie mi-a fost cu neputinţă să-mi revin multă vreme, din pricina marei dureri ce am simţit-o pentru sufletele acelor copii. Mu am putut nici măcar să mă odihnesc după aceea, cu toate că eram istovit de oboseală.

- Părinte, se poate face ceva pentru a se abroga legea cu privire la avorturi?

- Se poate, dar trebuie să se mişte puţin guvernul, Biserica, etc, astfel ?nc?t lumea să fie informată despre consecinţele ce le va avea subnatalitatea. Preoţii să explice lumii că legea pentru avorturi este ?mpotriva poruncilor evanghelice. La fel şi medicii să vorbească despre pericolele prin care trece femeia care face avort. Vezi, europenii au avut nobleţea şi au lăsat-o moştenire copiilor lor. Noi am avut frica de Dumnezeu, dar am pierdut-o şi nu am lăsat-o moştenire generaţiei următoare, de aceea acum legiferăm avorturile, căsătoria civilă, etc.

Atunci c?nd un om ?ncalcă o poruncă a Evangheliei, responsabil este numai el. Dar c?nd un lucru care se opune poruncilor evanghelice se face din partea statului, atunci vine urgia lui Dumnezeu peste tot neamul, ca să se ?ndrepte.


--------------------------------------------------------------------------------

NOTE:

1. Maica Domnului s-a născut ?n chip firesc şi nu fără ?mpreunare. "A fost preacurată", pentru că, aşa cum scrie şi Sf?ntul Ioan Damaschin ?n cuv?ntul său "La Naşterea Preasfintei Stăp?nei noastre Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Măria", s-a zămislit "?n ?ntreagă ?nţelepciune" (vezi P.Q. 96, 669A), dar, prin nevointa ei, şi-a sporit sfinţenia pe care a primit-o de la părinţi, resping?nd "tot g?ndul nefolositor şi vătămător de suflet ?nainte de a se ?ndulci de el" (Ibidem 676B).

2. Stareţul a pustnicit la Sinai, la Peştera Sfinţilor Qalaction şi Epistimia, ?ntre anii 1962-1964. Iar cele descoperite lui, Stareţul nu ni le-a spus.

3. Fac. 1,31.

4. Referitor la subiectul relaţiilor dintre soţi, Părintele Paisie a scris ?ntr-o scrisoare: "Despre subiectul de care mă ?ntrebi, referitor la relaţiile ?ntre soţi, at?t ale preoţilor căsătoriţi, c?t şi ale mirenilor, Sfinţii Părinţi nu r?nduiesc ceva precis, şi de aceea el este ceva care nu poate fi ?ncadrat ?n canoane, pentru că nu pot fi puşi toţi oamenii pe acelaşi calapod. Sfinţii Părinţi lasă lucrul acesta la discernăm?ntul, mărimea de suflet, sensibilitatea duhovnicească şi la puterea fiecăruia. Pentru a mă face mai ?nţeles ?ţi scriu c?teva cazuri de preoţi căsătoriţi şi mireni care ?ncă trăiesc şi pe care ?i cunosc. Dintre aceştia sunt unii care au venit ?n contact după căsătoria lor şi după ce au dob?ndit unul, doi sau trei copii, au hotăr?t apoi să trăiască ?n curăţie. Alţii vin odată pe an pentru naştere de prunci, după care trăiesc ca fraţii. Alţii evită perioadele posturilor şi după aceea vin ?n contact. Iar alţii nu pot izbuti nici aceasta. Unii, o dată ?n mijlocul săptăm?nii, pentru a avea trei zile ?nainte de Sf?nta ?mpărtăşanie şi trei zile după. Iar alţii se poticnesc şi ?n aceasta. De aceea şi Hristos, după ?nviere, atunci c?nd S-a arătat apostolilor, cunosc?nd neputinţa firii omeneşti, a rostit mai ?nt?i aceste cuvinte: "Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi eu pe voi... Luaţi Duh Sf?nt; cărora veţi ierta păcatele. le vor fi iertate şi cărora Ie veţi ţine, vor fi ţinute". Scopul este să se nevoiască omul cu discernăm?nt şi mărime de suflet, potrivit cu puterile lui duhovniceşti. La ?nceput, fireşte, nu ajută v?rsta, dar, cu c?t trec anii şi se vlăguieşte trupul, se poate impune duhul şi astfel pot şi cei căsătoriţi să guste puţin şi din desfătările dumnezeieşti. Şi astfel se retrag ?n chip firesc de la plăcerile trupeşti, pe care ?ncep să le vadă ca pe nişte nimicuri. ?n felul acesta se ?nduhovnicesc, oarecum, şi cei căsătoriţi ajung?nd astfel ?n Rai pe cărarea odihnitoare cu cotituri. Monahii ?nsă o iau de-a dreptul, căţăr?ndu-se pe st?nci şi astfel se urcă ?n Rai. Trebuie să ai ?n vedere. Părinte, că subiectul relaţiilor conjugale nu este numai subiectul tău şi nici nu ai dreptul să-l aranjezi numai tu singur, ci "cu bună ?nvoială", după cum spune Apostolul Pavel. Dar şi atunci c?nd se face "cu bună ?nvoială", este trebuinţă de atenţie. Căci cel tare duhovniceşte trebuie să se pună ?n situaţia celui slab. De multe ori, ca să nu m?hnească un soţ pe celălalt, spune că este de acord să se ?nfr?neze pentru o vreme, dar lăuntric se chinuieşte. Iar aceasta o pătimesc mai ales femeile, care au şi puţină frică de Dumnezeu, dar au şi un trup vioi. De multe ori, unii bărbaţi evlavioşi din lipsă de discernăm?nt, atunci c?nd aud de la femeile lor că sunt de acord, se silesc să prelungească această perioadă de ?nfr?nare, făc?ndu-le astfel pe femeile lor să se chinuiască, să izbucnească ?n crize de nervi, etc... Bărbaţii crez?nd că femeile lor au sporit ?n virtutea ?nfr?nării, vor să trăiască ?n ?nfr?nare pentru perioade şi mai mari de timp, dar ?n felul acesta duc pe femeile lor ?n ispită, silindu-le să-şi caute prieteni. Şi dacă se ?nt?mplă aceasta, le chinuie mustrarea conştiinţei pentru cădere, iar bărbaţii ?ncearcă să trăiască şi mai virtuos, văz?nd pe femeile lor că nu mai au dispoziţie. Şi cred astfel că ele au sporit duhovniceşte şi nu mai doresc lucruri trupeşti. Fireşte, pricina este egoismul femeiesc justificat şi invidia lor, datorate sentimentului de complexitate pe care ?l au. Femeia atunci c?nd ?l vede pe bărbatul ei că vrea să ducă o viaţă duhovnicească, se sileşte pe sine ca să-l ?ntreacă. Dar, iartă-mă, că am intrat ?n livezi străine, căci lucrarea monahului este şiragul de metanii şi nu aceste subiecte. Dar ca să nu te m?hnesc, am fost nevoit să-ţi scriu c?teva din cele (pe care le ştiu de departe), care ?i chinuiesc pe fraţii noştri din lume şi prin care dau loc vrăjmaşului. Are mare ?nsemnătate şi faptul ca am?ndoi soţii să aibă acelaşi temperament. Iar dacă se ?nt?mplă ca unul să aibă un temperament mai domol şi celălalt mai vioi, atunci trebuie să se facă o jertfă din partea celui mai puternic pentru cel slab, care ?ncet-?ncet va fi ajutat să-şi dob?ndească sănătatea sufletească. Şi astfel, sănătoşi am?ndoi, să meargă ?nainte" (Preot Dionisie Taţi "Stareţul Paisie", Koniţa 1995, pp. 176-178).

5. S-a spus ?n noiembrie 1990.

6. Stareţul a mers ?n Australia ?n 1997, ?n urma invitaţiei făcută de Biserică, pentru a-i ajuta duhovniceşte pe grecii de acolo.

7. Sf?ntul Ioan Gură de Aur, "Despre feciorie", XVI, Pg 48, 546.

8. Sf?ntul Arsenie, aşa cum se vede din viaţa lui, ?n cazurile de sterpiciune binecuv?nta o sforicică şi o dădea femeii s-o poarte ca să i se dezlege sterpiciunea. Stareţul ne spunea ca ?n cazurile asemănătoare să atingem o bucată de panglică de Sfintele Moaşte ale Sf?ntului Arsenie şi să o dăm femeii care are problema, s-o poarte.

Uneori Dumnezeu intenţionat ?nt?rzie să dea copii unei perechi. Aţi văzut că Sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana, precum şi Proorocului Zaharia şi Sfintei Elisabeta abia la bătr?neţe le-a dăruit Dumnezeu copil? Şi aceasta a făcut-o ?n ambele cazuri, pentru a ?mplini planul său cel din veşnicie de m?ntuire a oamenilor.

Soţii trebuie să fie totdeauna pregătiţi să primească voia lui Dumnezeu ?n viaţa lor. Pe cel care se ?ncrede ?n Dumnezeu, El nu-l va lăsa. Moi nu facem nimic pentru Dumnezeu, iar El face at?tea pentru noi. Cu c?tă dragoste şi dărnicie ni le dă pe toate! Există oare ceva pe care Dumnezeu să nu-l poată face? O pereche avea cinci copii, care, atunci c?nd s-au făcut mari, au plecat şi s-au aranjat la casele lor, lăs?ndu-i astfel singuri pe părinţi. Atunci aceştia au hotăr?t să mai facă ?ncă un copil, ca să-l aibă l?ngă ei la bătr?neţele lor. Cu toate că femeia era Ia v?rsta Ia care nu mai putea face copii şi, omeneşte, aceasta era cu neputinţă, aveau ?nsă mare credinţă ?n Dumnezeu şi de aceea au dob?ndit un băiat. Astfel au avut ?mpreună cu ei la bătr?neţe pe fiul lor cel mai mic, pe care l-au crescut şi l-au căpătuit apoi şi pe el.

Naşterea de prunci nu depinde numai de om, ci şi de Dumnezeu. C?nd Dumnezeu vede smerenie la perechea care ?nt?mpină greutăţi ?n dob?ndirea de copii, atunci el le dă nu numai un copil, ci chiar şi mai mulţi. ?nsă atunci c?nd vede ?ncăpăţ?nare şi egoism, nu le ?mplineşte cererea lor, deoarece aceasta ar ?nsemna să-i odihnească ?n patimile lor. De aceea soţii trebuie să se lase cu totul ?n voia lui Dumnezeu şi să spună: "Dumnezeul meu, Tu te ?ngrijeşti de binele nostru, 'facă-se voia Ta'". Şi atunci se va ?mplini ceea ce cer. Deoarece numai atunci se va face voia lui Dumnezeu c?nd spunem: "facă-se voia Ta" şi ne ?ncredinţăm Lui ?ntru toate. ?nsă noi, pe de o parte spunem: "Facă-se voia Ta", iar pe de alta insistăm să se facă voia noastră. Atunci ce să mai facă Dumnezeu cu noi?

9. S-a spus ?n 1980.

Din cartea Viata de familie, Editura EVANGHELISMOS, Bucuresti-2003