Să ne încredinţăm Proniei dumnezeieşti

Cel care urmăreşte facerile de bine ale lui Dumnezeu învaţă să se lase în purtarea de grija dumnezeiască. După aceea se simte ca pruncul în leagănul său care, dacă îl lasă mama lui pentru puţin, începe sa plângă până ce va veni iarăşi lângă el. A se încrede cineva în Dumnezeu este mare lucru. Când am mers pentru prima dată în Sfânta Mănăstire Stomiu, nu aveam unde să stau. Toată mănăstirea era plină de moloz. Am aflat un colţ, lângă o îngrăditură, am pus ceva pe deasupra ca acoperiş şi acolo îmi petreceam nopţile şezând, deoarece nu încăpeam să mă întind. Intr-o zi vine la mine un ieromonah, cunoscut de-al meu, şi-mi spune: “Bine, dar cum stai aici?“. “De ce“, ii spun, “mirenii au avut mai mult decât noi?“Când l-au spus lui Kanaris[6], atunci când a cerut împrumut, “nu-ti putem da pentru că nu ai patrie?», acela a răspuns: «Vom dobândi patrie». Dacă un om mirean a avut atâta credinţă, noi să nu avem încredere în Dumnezeu? Dacă Maica Domnului a iconomisit să mă aflu aici, nu se va îngriji de mănăstirea ei, atunci când va veni ceasul? Şi într-adevăr, cum le-a iconomisit încet-încet pe toate Maica Domnului! Imi aduc aminte că atunci când meşterii turnau beton ca să facă placa la chiliile ce au ars, nu ajungea cimentul. Lipsea o treime ca să se ter­mine placa. Vin meşterii şi-mi spun: “Se termină cimentul. Să punem mai puţin ca să ne ajungă pentru toată placa?“Nu”, le spun. “Continuaţi normal“. Să aducem altul, nu se putea, pentru că animalele erau la câmp. Trebuia să meargă meşterii două ore până la Konita şi două ore până la câmp, ca să afle animalele. Când să meargă şi când să se întoarcă? După aceea oamenii aveau treburile lor, nu mai puteau veni în altă zi. Văd că au aruncat totul pe două treimi de placă. Am intrat în bisericuţă şi spun: “Ce vom face acum, Maica Domnului? Te rog, ajută-ne“. După aceea am ieşit afară…

- Şi ce s-a petrecut. Părinte?

- Şi placa s-a terminat şi cimentul a prisosit.

- Meşterii au înţeles?

- Cum să nu înţeleagă? Uneori ajutorul lui Dumne­zeu şi al Maicii Domnului este foarte mare!

(din: Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovniceasca, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)