Prin răbdare se menţine familia

- Ce face sora ta? Cum o duce cu soţul ei?
- Părinte, am auzit că are greutăţi, dar face răbdare şi merge inainte.
- Aşa este. Atunci cand doi sunt injugaţi şi unul este puţin mai slab sau mai leneş, atunci celălalt depune mai multă putere şi trage, tarandu-l oarecum şi pe acela. Ai văzut? Oameni din lume şi fac lucrare duhovnicească. Iar voi aici sunteţi ca nişte prinţese. Ia gandeşte-te la o mamă care are patru copii, unul intarziat mintal, altul bolnav psihic, altul anemic, iar al patrulea care umblă nopţile pe drumuri. Iar cu soţul ei - cine ştie ce fel de om o mai fi şi acela - să aibă, sărmana, alte necazuri. Şi să suporte atatea şi atatea fără să cartească sau să răbufnească şi fără să aibă cui să-şi spună durerea sa, căci unele lucruri din familie nu se pot spune oriunde. Se poate, de pildă, ca bărbatul să plece de acasă şi să nu-i lase nici mancare. Să nu aibă, sărmana, nici bani să plătească chiria şi să vrea să o scoată din casă. Să fie nevoită să lucreze oriunde, să intampine primejdii, apoi să vină să-ţi spună: "Fă rugăciune să mă păzească Dumnezeu cel puţin de aceste primejdii!". Sau, bărbatul ei să fie beţiv, să nu lucreze, ci să meargă numai la cafenea şi ea să fie nevoită să spele scările blocurilor. Iar acela să vină beat la miezul nopţii, să o bată şi să-i ceară banii pe care i-a caştigat ea, sau să meargă el insuşi să-i ia de la cei la care a lucrat femeia lui. Aceasta este adevărată mucenicie.
Desigur, unele femei au păcate şi le plătesc in felul acesta, dar sunt altele care nu au. Acestea vor primi răsplata intreagă pentru necazurile pe care le suferă. Cunosc o mamă, care era ca un ingeraş, un suflet foarte bun, copilul cel mai bun şi mai liniştit al familiei, dar care a nimerit un om sucit. Cum de s-au inşelat părinţii ei?! S-a căsătorit cu un beţiv, care de mic a fost un vagabond. Tatăl lui se imbăta şi a luat şi el obiceiul aceluia. Ea, sărmana, să lucreze pe la străini, să se omoare cu treburile casei, iar acela să o bată şi s-o ameninţe cu cuţitul. De cate ori nu i-a spus: "O să te omor!", şi ea să tremure de frică să nu o omoare. Mucenicie suferă. Mai are incă şi patru copii. Părinţii ei au ajuns pană acolo incat i-au propus să divorţeze, dar ea le-a spus: "?mi spune cugetul să mai fac puţină răbdare". Şi face răbdare. Vă daţi seama? Nu a citit nici Patericul, nici Vieţile Sfinţilor, dar cu toate acestea face răbdare. Odată i-am spus: "Bine, dar copiii tăi nu intervin?". "Incă sunt mici, mi-a răspuns ea, au numai şai-sprezece-şaptesprezece ani. Lasă să meargă in armată şi după aceea il vor lua in primire". Adică, va mai manca incă bătaie pană ce vor merge copiii ei in armată.

Răbdarea il umple pe om de har

- Părinte, cum poţi face faţă unuia care este nervos?
- Prin răbdare.
- Şi dacă nu ai?
- Mergi şi cumpără! Se vinde la super-market... Ascultaţi, atunci cand celălalt este manios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca in clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea inţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare pană ce va indrepta vremea.
- Părinte, cui se datorează nerăbdarea oamenilor?
- Multei lor păci lăuntrice... Dumnezeu a legat mantuirea oamenilor de răbdare. Cel care va răbda pană in sfarşit acela se va mantui", spune Evanghelia. De aceea Dumnezeu ingăduie greutăţi şi diferite incercări pentru ca oamenii să se exerseze in răbdare.
Răbdarea porneşte de la dragoste. Ca să-l rabzi pe celălalt, trebuie să te doară pentru el. Şi văd că numai prin răbdare se menţine familia. Am văzut fiare care au devenit mieluşei. Prin incredere ?n Dumnezeu lucrurile evoluează duhovniceşte cu multă uşurinţă. Odată, atunci cand eram la mănăstirea Stomiu, am văzut in Koniţa o femeie a cărei faţă strălucea. Era mamă a cinci copii. După aceea mi-am adus aminte cine era. Bărbatul ei era tamplar şi de multe ori lua lucrări ?mpreună cu meşterul meu 8. Numai un cuvant dacă ii spuneau sătenii la care lucra, ca de pildă, "Meştere, oare n-ar fi bine să facem lucrul acesta aşa?", el se ?nfuria. "Cu mine o faci pe dascălul?", le spunea. Rupea sculele, le arunca şi pleca. Dacă la case străine lăsa treaba neterminată şi pe toate le spărgea, ?nchipuieş-te-ţi ce făcea acasă. Un astfel de bărbat avea acea femeie. Cu acest om nu puteai sta nici măcar o singură zi, iar ea trăia cu el de ani de zile. Fiecare zi era pentru sărmana femeie mucenicie, ?nsă ea pe toate le suporta cu multă bunătate şi făcea răbdare. Şi fiindcă ştiam situaţia din casa lor, atunci c?nd o ?nt?lneam, o ?ntrebam: "Ce face meşterul? Lucrează?". "Ei, c?nd mai lucrează, c?nd mai stă puţintel". "Cum o duceţi?". Foarte bine. Părinte!", ?mi răspundea aceea. Şi aceasta o spunea din toată inima ei. Nu punea la socoteală nici faptul că bărbatul ei strica sculele - şi scule de valoare - nici că era nevoită, sărmana, să lucreze pe la străini, ca să se poată descurca. Vedeţi cu c?tă răbdare, cu c?tă bunătate şi cu c?tă nobleţe sufletească le ?nfrunta pe toate?! Şi nici măcar nu clevetise vreodată. De aceea Dumnezeu ?i dăruia mereu harul Său, ?nc?t fata ?i strălucea. A reuşit să-şi crească şi pe cei cinci copii ai ei, care apoi au devenit nişte oameni foarte buni.
- Părinte, cum de a reuşit acea femeie să nu-şi os?ndească bărbatul?
- Printr-un g?nd bun: "Este bărbatul meu. O fi spus şi el vreun cuv?nt. Eu dacă aş fi fost ?n locul lui, poate aş fi făcut la fel". Punea ?n lucrare Evanghelia şi de aceea Dumnezeu ?i trimitea harul Său. Şi dacă oamenii din lume fac răbdare şi se umplu de har, cu c?t mai mult trebuie să facem răbdare noi monahii, care avem toate condiţiile şi toate posibilităţile pentru o viată duhovnicească.
După cum am ?nţeles, cele mai mari scandaluri, nu numai ?n familii, ci şi ?n state, se fac de la lucruri de nimic. ?n familie unul trebuie să se smerească ?naintea celuilalt, să-i imite virtuţile, dar să-i suporte şi capriciile. Pentru o astfel de ?nfruntare a lucrurilor, foarte mult ?l ajută pe cineva atunci c?nd se g?ndeşte că Hristos S-a jertfit pentru păcatele noastre şi ne rabdă pe toţi, miliarde de oameni, deşi este fără de păcat, ?n timp ce noi, atunci c?nd suntem chinuiţi de capriciile altora, ne plătim păcatele. Bunul Dumnezeu le r?nduieşte astfel ?nc?t unul, cu harisma cu care este ?nzestrat, să-l ajute pe celălalt şi, prin cusurul pe care ?l are, să se smerească ?naintea aceluia. Pentru că fiecare om are harismele sale, dar are şi c?teva cusururi pe care trebuie să se nevoiască să le taie.
I-am tras o scuturătură bună cuiva. Şi să vedeţi c?tă răbdare face femeia lui cu el, deşi este foarte destoinică. Inaintea ei, el este ca un copil mic. Ea, prin răbdarea pe care o face, primeşte şi agoniseşte mereu har dumnezeiesc, ?n timp ce acela, prin egoismul său, ?l alungă mereu şi astfel se goleşte. Şi ?n cele din urmă cine este cel c?ştigat? Vezi că tot secretul este smerenia? Ea este temelia. Şi smerenia vine prin ascultare. Dacă bărbatul aceleia şi-ar fi recunoscut neputinţa sa şi ar fi cerut ajutor de la Dumnezeu, ar fi venit şi la el harul dumnezeiesc.

Soţia credincioasă

- Părinte, o femeie a fost părăsită de bărbatul ei, care, după ce i-a luat şi copilul, trăieşte acum cu altele două. A venit aici şi m-a ?ntrebat ce să facă.
- Să-i spui să facă pe c?t poate, răbdare, rugăciune şi să se poarte cu bunătate. Să aştepte şi să nu strice ea căsătoria. Unul ?şi dispreţuia femeia, o maltrata, iar ea le-a suferit pe toate cu răbdare p?nă ce a murit destul de t?nără. Atunci c?nd au dezgropat-o, a ieşit din morm?nt o bună mireasmă. Toţi care se aflau acolo s-au mirat de aceasta. Vedeţi, aceea le-a suferit pe toate cu răbdare ?n această viaţă, de aceea a fost răsplătită ?n cealaltă viaţă.
Vreau să vă povestesc şi un alt caz. Un t?năr oarecare a simpatizat o t?nără, care trăia duhovniceşte. Şi pentru ca să-l simpatizeze şi ea, ?ncerca şi el să trăiască duhovniceşte, să meargă la biserică, etc. ?n cele din urmă s-au căsătorit. ?nsă, după c?ţiva ani, bărbatul acesta şi-a ?nceput din nou viaţa sa lumească de mai ?nainte. Deşi avea copii mari - un băiat la facultate şi două fete, una la liceu şi cealaltă la gimnaziu -el continua să trăiască o viaţă destrăbălată. Avea o ?ntreprindere mare şi c?ştiga mulţi bani, dar cei mai mulţi ?i cheltuia cu viaţa sa desfr?nată. Sărmana lui soţie ţinea casa prin economiile ce le făcea şi copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatăl copiilor, pentru ca ei să nu se ?ngreţoşeze de el şi astfel să se rănească sufleteşte, dar şi pentru a nu fi atraşi şi ei de o astfel de viaţă, noaptea t?rziu, atunci c?nd acesta se ?ntorcea acasă, soţia lui uşor ?l putea justifica ?n faţa copiilor, spun?ndu-le că are treburi, dar la amiază c?nd mergea acasă cu c?te o prietenă, ce putea să le mai spună? Dar ce făcea acest om fără frică de Dumnezeu? Cu toate că nu merită să fie numit om, pentru că nu avea deloc omenie. ?i telefona femeii sale să-i pregătească m?ncarea ce o prefera şi venea la amiază, la masă cu una din prietenele lui. Sărmana mamă, ?i primea cu bunătate, pentru a nu intra la g?nduri copiii ei. Dădea impresia că aceea este o prietenă a ei şi că tatăl copiilor a trecut pe la ea pe acasă şi a adus-o la ei cu maşina. ?i trimitea pe copii ?n camerele lor să ?nveţe, pentru că se temea ca nu cumva să vadă vreo scenă ruşinoasă, deoarece, din păcate, bărbatul ei nu se ferea, şi făcea lucruri necuviincioase şi ?n casă. Iar aceasta se ?nt?mpla ?n fiecare zi la amiază. Şi acesta at?t de des ?şi schimba prietenele, ?nc?t copiii au ajuns s-o ?ntrebe pe mama lor: "Mamă, dar c?te prietene ai?". "Ne cunoaştem de mai demult", le spunea aceea. Pe l?ngă toate acestea, acela o trata pe sărmana femeie mai rău dec?t pe o servitoare, deoarece se purta cu ea cu multă barbarie. G?ndiţi-vă, această mamă să slujească ?n fiecare zi la două dobitoace, care ?i necinsteau casa, iar ea să pună mereu g?nduri bune ?n mintea copiilor ei. Şi nu ştia dacă povestea aceasta se va termina vreodată, ca să poată spune: "Voi face răbdare", şi astfel să aibă puţină m?ng?iere. Iar povestea aceasta a durat mulţi ani. Şi fiindcă dăduse ticălosul, multe drepturi diavolului, era firesc să primească ?nfricoşătoare ?nr?uriri diavoleşti. Era ca un nebun, nu se putea controla, nimic nu-i convenea, ?ntr-o zi, alerg?nd ca un nebun cu maşina şi fiind ameţit de beţia poftei trupeşti, a deviat de pe drum şi a căzut ?ntr-o prăpastie. Maşina s-a zdrobit cu totul, iar el s-a rănit grav. L-au dus la spital, iar după o perioadă de internare, a fost adus acasă schilodit. Dar nici o prietenă de a lui nu a venit la el, pentru că acum nu mai avea bani mulţi, iar faţa lui era mutilată. Atunci devotata lui soţie şi mama cea bună ?l ?ngrijea cu multă bunătate, fără să-i amintească nimic din viaţa lui cea desfr?nată. Fapta aceasta a ei l-a mişcat mult şi l-a schimbat duhovniceşte. S-a căit cu sinceritate şi s-a spovedit. A trăit creştineşte c?ţiva ani, ?n pace sufletească, apoi s-a odihnit ?n Domnul. După moartea tatălui, fiul său a preluat munca aceluia, şi ?ntreţinea familia. Şi ?mpreună cu surorile lui au trăit ?n dragoste, pentru că primise ?nvăţături bune de la buna lor mamă. Această mamă a fost o eroină. A băut ea toate otrăvurile, numai ca să nu i se destrame familia şi să nu i se amărască copiii, a ştiut să ţină corect c?rma familiei, l-a m?ntuit şi pe bărbatul ei, agonisindu-şi pentru toate acestea multă răsplată ?n ceruri. Dumnezeu o va aşeza pe această femeie ?n locul cel mai bun din rai.

Copiii familiilor destrămate

- Părinte, atunci c?nd bărbatul are o patimă, ?nsă recunoaşte că este vinovat, se spovedeşte, etc, dar primeşte ?ncă ?nr?uriri diavoleşti şi ?i spune femeii lui: "Te chinuiesc şi pe tine şi pe copii. Mai bine să plec şi să vă trimit bani de departe, ca să nu suferiţi". Ce trebuie să facă soţia lui ?n acest caz?
- Dacă bărbatul simte ?ntr-adevăr aşa cum spune, aceasta arată că are multă mărime de suflet şi atunci femeia trebuie să facă răbdare. Şi este bine ca ea să nu creadă uşor cele pe care le aude, ci să vadă mai profund. Pentru că uneori bărbatul poate spune chipurile din nobleţe: "Să plec, ca să nu vă mai chinuiesc", dar el să vrea cu adevărat să plece, pentru că s-a ?ncurcat cu alta.
Astăzi căsătoria, aşa cum a ajuns, şi-a pierdut sensul ei. Familiile se destramă fără motiv. Cu c?tăva vreme mai ?nainte a venit la Colibă unul cu desăv?rşire ameţit. Avea doi copii făcuţi cu o prietenă. Apoi s-a căsătorit cu alta, a făcut un copil şi cu ea, şi s-a despărţit. După aceea s-a recăsătorit cu alta, care era despărţită şi avea doi copii din prima ei căsătorie şi unul făcut cu un prieten. A mai făcut şi cu aceasta doi copii. "Ia stai, ?i spun, ai c?tor mame şi ai c?tor taţi, sunt copiii aceştia?".
In felul acesta se distrug sărmanii copii. Cei care sunt sensibili şi nu-şi pot depăşi m?hnirea se deznădăjduiesc şi unii dintre ei se sinucid. Alţii se apucă de băut, ca să uite, iar alţii se ?ncurcă cu drogurile. Dar oare unde găsesc bani, căci cea mai mică doză de heroină costă patru mii de drahme, iar cea mai mare şase sau şapte mii? 9. Iar copiii aceştia sunt din cei vioi ai generaţiei precedente. Ceilalţi, din divorţurile automate, care ?ncă sunt mici, ce vor deveni? Vara aceasta c?ţi copii care iau droguri nu au trecut pe la Colibă! Cei mai mulţi, sărmanii, erau din familii destrămate. Să se afle ?n această stare la v?rsta de douăzeci şi şapte de ani şi să ceară bani! Iar aceşti copii proveniţi din familiile destrămate se cunosc de departe. Acolo la Colibă cutia cu rahat pentru vizitatori o ţin afară ?n curte. Atunci c?nd vin copiii, ?nainte de a apuca să măn?nce rahatul, aleargă să mă ?mbrăţişeze. Mă fac alb ca un morar de la zahărul de pe rahat. Le lipseşte dragostea, afecţiunea. Acestor copii le este indiferent dacă au părinţi sau nu. Acelaşi lucru simte şi atunci c?nd vine tatăl lui acasă şi atunci c?nd pleacă, şi atunci c?nd este acasă şi atunci c?nd nu este.

"Vina" şi dreptatea" părinţilor

Am observat că unii duhovnici spun bărbaţilor care au probleme cu femeile lor: "Fă răbdare, căci aceasta este crucea ta. Ce să facem? Vei avea plată de la Dumnezeu". Merg apoi femeile şi le spun şi lor: "Fă răbdare, ca să iei răsplată de la Dumnezeu". Adică se poate să fie am?ndoi vinovaţi şi la am?ndoi duhovnicul să le spună: "Fă răbdare!". Şi atunci cel care este vinovat ?şi odihneşte g?ndul crez?nd că ?l suportă pe celălalt, ?n timp ce ?n fiecare zi ?l face să-şi iasă din fire.
Odată a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunsese la divorţ. Nu voiau să se vadă unul cu altul. Am?ndoi erau ?nvăţători şi aveau doi copii. Nu m?ncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul unul m?nca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau c?teva sandwich-uri pentru copii. Iar sărmanii copii, atunci c?nd se ?ntorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să măn?nce. Sufereau o mare dramă. Bărbatul ei era şi c?ntăreţ la o biserică. La o biserică mergea femeia lui, la alta c?nta el. P?nă acolo au ajuns. "Părinte, ce să fac? ?mi spuse acela. Duc o cruce mare, foarte mare. ?n fiecare zi avem certuri ?n casă". "Ai fost la duhovnic?" l-am ?ntrebat. "Da, am fost şi mi-a spus să fac răbdare, căci duc o cruce grea", ?mi răspunse. "Ia să văd, cine duce o cruce mare, ?i spun. Să luăm lucrurile de la ?nceput. Atunci c?nd v-aţi căsătorit, vă certaţi ca şi acum?". Tiu, ?mi spune. Opt ani am avut multă dragoste ?ntre noi. O adoram pe femeia mea mai mult dec?t pe Dumnezeu. După o vreme ?nsă, ea s-a schimbat. A devenit c?rtitoare, capricioasă...". Auzi! S-o adore mai mult dec?t pe Dumnezeu! "Ia vino-ncoace. Ai spus că ai adorat-o pe femeia ta mai mult dec?t pe Dumnezeu. Dar oare cine este de vină că aţi ajuns ?n această situaţie, tu sau femeia ta? Tu, căci din pricina ta Dumnezeu şi-a retras harul Său de la femeia ta. Şi acum ce te g?ndeşti să faci?" ?l ?ntreb. "Cred că o să ne despărţim" ?mi spune. Nu cumva te-ai ?ncurcat cu alta?". "Da, mă g?ndesc la una". "Măi omule, nu ?nţelegi că tu eşti vinovatul? Să ceri iertare de la Dumnezeu, deoarece ai adorat pe femeia ta mai mult dec?t pe El. Apoi să te duci să ceri Iertare şi de la femeia ta şi să-i spui: ,Iartă-mă, căci eu am fost pricina creării acestei situaţii ?n casă şi a chinuirii copiilor noştri!". După aceea să te duci să te spovedeşti şi să adori pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, iar pe femeia ta s-o iubeşti ca pe femeia ta şi vei vedea că lucrurile vor merge bine. L-am zguduit bine. A ?nceput să pl?ngă. Apoi mi-a făgăduit că o să mă asculte. După puţină vreme a venit din nou la mine şi mi-a spus bucuros: "Iţi mulţumesc, Părinte! M-ai m?ntuit. Suntem foarte bine şi noi şi copiii noştri". Vedeţi? Să fie el vinovatul şi să creadă că duce o cruce grea.
Nici voi să nu ?ndreptăţiţi vreodată pe femeile care vin aici şi vi se pl?ng de bărbaţii lor. Eu nu ?ndreptăţesc nici pe bărbaţi, nici pe femei, ci numai ?i fac să se pună pe g?nduri. Să presupunem că femeia ?mi spune: "Bărbatul meu bea, vine acasă noaptea t?rziu, ?njură...". "Ascultă, ?i spun, atunci c?nd se ?ntoarce noaptea acasă beat, să te porţi cu el cu bunătate. Dacă ?ncepi să c?rteşti, zic?nd: ,De ce ai ?nt?rziat? Cum de vii la această oră? O să te mai schimbi vreodată? Uită-te ?n ce hal ai ajuns. Lucrul acesta nu se ?nt?mplă de o zi sau două. C?tă răbdare să mai fac?" şi mai faci şi o mutră acră, atunci diavolul ?i va spune: ,Mă, de ce mai stai cu proasta asta? Du-te şi te distrează cu alta!". Se poate să ai dreptate, ?nsă diavolul ?l va ?ncurca ?n altă parte dacă procedezi astfel. Iar dacă tu te porţi cu el cu bunătate şi faci puţină răbdare şi rugăciune, fără să te pl?ngi de ceea ce face acela, va vedea puţină ?nsorire, se va pune pe g?nduri şi se va ?ndrepta". După aceea vine bărbatul şi-mi spune: "Femeia mea c?rteşte, strigă". "Măi omule, ?i spun atunci, copiii şi biata ta femeie te aşteaptă cu nerăbdare p?nă la miezul nopţii, iar tu te ?ntorci acasă beat şi ?ncepi să ?njuri? Ruşine! Te-ai căsătorit să-ţi chinuieşti familia?".
Există cazuri ?n care se poate să aibă dreptate şi unul şi celălalt. Odată spuneam unui grup de creştini c?t de curat a fost Makriyanis 10. Avea curăţie trupească şi sufletească. Atunci sare unul din grup şi spune: "Părinte, hai să nu-l scoatem acum şi pe Makriyanis sf?nt!". "Şi de ce nu?" ?l ?ntreb. "Pentru că o bătea pe femeia lui", ?mi răspunde. Stai să-ţi spun cum se petreceau lucrurile. Makriyanis, atunci c?nd se ?nt?mpla să aibă vreun ban şi venea la el vreo văduvă care avea copii, i-l dădea. ?nsă femeia lui, sărmana, c?rtea, spun?ndu-i: ,Dar şi tu ai copii, de ce ai dat banul?". Atunci acela ?i dădea una şi-i spunea: ,Tu ?l ai pe bărbatul tău, care te va ajuta. ?nsă aceea, sărmana, nu are pe nimeni. Cine să poarte grijă de ea?". Adică am?ndoi aveau dreptate".
Apoi, dacă unul din soţi trăieşte duhovniceşte, şi are dreptate, totuşi nu trebuie să ceară dreptate, deoarece, ca un om duhovnicesc ce este, trebuie să ?nfrunte ?n chip duhovnicesc nedreptatea. Adică să le ?nfrunte pe toate potrivit dreptăţii dumnezeieşti, căut?nd să-l odihnească pe celălalt. Căci, dacă un suflet este slab şi greşeşte, are oarecum circumstanţe atenuante. ?nsă celălalt, care este ?ntr-o stare duhovnicească mai bună, dar nu arată ?nţelegere, greşeşte mult mai mult. Dacă şi oamenii duhovniceşti ?nfruntă lucrurile lumeşti cu dreptatea lumească, ce se va ?nt?mpla după aceea? Trebuie să meargă mereu la judecătoriile lumeşti. De aceea se chinuiesc oamenii.
Note:
10. Erou naţional al grecilor, luptător ?n Revoluţia de la 1821.

Din cartea Viata de familie, Editura EVANGHELISMOS, Bucuresti-2003