Pentru o familie armonioasă

Inceputul cel bun al vieţii familiale

- Părinte, un oarecare t?năr, ce s-a hotăr?t pentru viaţa de familie, m-a ?ntrebat cum o poate ?ncepe corect.
- Mai ?nt?i să se ?ngrijească să afle o fată bună, care să-l odihnească sufleteşte, pentru că pe fiecare ?l odihneşte alt caracter de om. Să nu caute să fie bogată şi frumoasă, ci mai ales simplă şi smerită. Adică trebuie să dea mai multă atenţie frumuseţii lăuntrice şi nu celei exterioare. Atunci c?nd t?năra este un om de nădejde şi este ?nzestrată cu bărbăţie, fără să aibă mai mult din cele de care are trebuinţă caracterul femeiesc, aceasta ?l ajută foarte mult pe bărbat să afle ?ndată ?nţelegere şi să nu-l doară capul. Dacă are şi frică de Dumnezeu şi smerenie, atunci se pot lua de m?nă ca să treacă r?ul cel primejdios al lumii.
Dacă t?nărul se g?ndeşte serios să ia de soţie pe o fată, cred că este bine ca mai ?nt?i să facă aceasta cunoscut părinţilor ei printr-o oarecare rudă, şi după aceea să discute şi el personal cu ei şi cu fata. In continuare, dacă ?şi dau cuv?ntul şi se logodesc - este bine ca logodna să nu tină mult - să ?ncerce ca ?n perioada care va dura p?nă la nuntă, să o vadă pe t?nără ca pe sora sa şi să o respecte. Dacă am?ndoi se vor nevoi cu mărime de suflet să-şi păstreze fecioria lor, la Taina Căsătoriei, atunci c?nd preotul ?i ?ncununează, vor primi har ?mbelşugat de la Dumnezeu. Pentru că, aşa cum spune Sf?ntul Ioan Gură de Aur, cununiile sunt simbolul biruinţei asupra plăcerii.
In continuare, să cultive virtutea dragostei c?t pot mai mult, pentru a răm?ne uniţi am?ndoi pentru totdeauna, ca astfel să fie ?mpreună cu ei şi al Treilea, Preadulcele nostru Iisus. Fireşte, la ?nceput, p?nă se vor aranja şi se vor cunoaşte bine, se poate să aibă unele greutăţi. Aşa se ?nt?mplă la fiecare ?nceput. Iată, zilele trecute am văzut un pui de vrabie, care abia ieşise din cuib să-şi caute hrană şi zbura cam la o palmă de păm?nt. Sărmanul nu ştia bine să prindă insectele şi i-a trebuit un ceas să prindă o g?nganie să o măn?nce. Şi aşa cum ?l priveam, mă g?ndeam c?t de greu este fiecare ?nceput. Studentul după ce ?şi ia diploma şi ?ncepe să lucreze, ?ncepe să ?nt?mpine greutăţi. La fel se ?nt?mplă şi cu ?ncepătorul atunci c?nd intră ?n mănăstire. De asemenea, şi t?nărul c?nd se căsătoreşte se ?nfruntă şi el cu multe greutăţi.
- Părinte, este rău atunci c?nd fata este mai mare dec?t băiatul?
- Nu există un canon al Bisericii care să spună că nu trebuie să se căsătorească doi tineri atunci c?nd fata este mai mare cu doi-trei sau cinci ani dec?t băiatul.

In deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu

Intr-o zi a venit la Colibă cineva şi mi-a spus că este foarte m?hnit, pentru că nu se ?nţelege cu femeia lui. Cu toate acestea am văzut că nu există ceva serios ?ntre ei. El are o "umflătură", femeia lui alta şi de aceea nu se pot apropia unul de altul. Au nevoie de puţină "rindeluire". Ia două sc?nduri nerindeluite, una care are un nod ?ntr-un loc, iar cealaltă ?n alt loc, ?ncearcă să le uneşti, şi vei vedea că răm?ne un gol ?ntre ele. Dacă ?nsă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, ?ndată se vor uni.
Unii bărbaţi ?mi spun: "Nu mă ?nţeleg cu femeia mea. Avem caractere deosebite. Cum poate face Dumnezeu astfel de lucruri ciudate? Nu putea, oare, r?ndui nişte situaţii astfel ?nc?t să se potrivească soţii, ca să poată trăi duhovniceşte?". "Nu ?nţelegeţi că ?n deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter! G?ndiţi-vă ce s-ar fi ?nt?mplat dacă, de pildă, am?ndoi v-aţi m?nia repede. Aţi fi dăr?mat casa. Sau, dacă am?ndoi aţi fi cu caractere bl?nde. Aţi fi dormit ?n picioare. Dacă aţi fi fost zg?rciţi, v-aţi fi potrivit, dar aţi fi mers am?ndoi ?n iad. Iar dacă aţi fi fost am?ndoi cu dare de m?nă, aţi fi putut ţine casa? Aţi fi distrus-o şi copiii voştri ar fi umblat pe drumuri. Dacă un lemn str?mb ia tot un lemn str?mb, nu-i aşa că nu se vor potrivi ?ntre ele? Ci se vor omor? ?ntr-o zi. Dar ia ascultaţi ce se ?nt?mplă. Dumnezeu r?nduieşte ca unul bun să ia un lemn str?mb, ca să-l ajute, pentru că se poate ca acela să aibă intenţie bună, dar să nu fi fost ajutat de mic.
Micile deosebiri ale caracterelor soţilor ajută la crearea unei familii armonioase, pentru că unul ?l completează pe celălalt. La maşină este absolut necesară acceleraţia, ca ea să meargă, dar şi fr?na, ca să se oprească. Dacă maşina ar avea numai fr?nă, nu s-ar mişca din loc, iar dacă ar avea numai acceleraţie, nu s-ar mai putea opri. Ştiţi ce le-am spus unor soţi? "Fiindcă vă potriviţi, de aceea nu vă potriviţi". Am?ndoi sunt sensibili. Dacă se va ?nt?mpla ceva ?n casă, am?ndoi se vor pierde cu firea şi vor ?ncepe: "Vai, ce-am păţit!" va spune unul, "Vai, ce-am păţit!" va spune celălalt. Adică unul ?l ajută pe celălalt să deznă-dăjduiască şi mai mult. Nu-l poate ?ntări c?t de puţin pe celălalt, spun?ndu-i: "Ia stai, nu este un lucru chiar aşa de grav ceea ce se ?nt?mplă!". Am văzut aceasta la multe perechi de soţi.
Atunci c?nd soţii au caractere diferite pot ajuta mai mult şi ?n educaţia copiilor lor. Unul fr?nează puţin, iar celălalt spune: "Lasă-i pe copii puţin mai liberi". Dacă am?ndoi ?i vor constr?nge pe copii, ?i vor pierde. Iar dacă ?i vor lăsa liberi am?ndoi, iarăşi ?i vor pierde. ?n timp ce, ?n felul acesta, află şi copiii un echilibru.
Vreau să spun că toate sunt de trebuinţă. Dar, fireşte, nu trebuie să ?ntreacă măsura, ci fiecare să-l ajute pe celălalt ?n felul său. Dacă, de pildă, măn?nci ceva foarte dulce, simţi nevoia apoi să măn?nci ceva care este puţin sărat. Să presupunem că măn?nci mulţi struguri, dar vrei şi puţină br?nză, ca să-ţi taie dulceaţa. Sau verdeţurile, dacă sunt foarte amare, nu se pot m?nca. Puţin amar, ?nsă, ajută, precum şi puţin acru. Dar dacă cel care este acru va spune: "Să vă faceţi toţi acri ca mine", cel care este amar: "Să vă faceţi toţi amari", iar cel care este sărat, va spune: "Să vă faceţi toţi săraţi", atunci nu se va putea face sat.

Respectul intre soţi

Dumnezeu pe toate le-a r?nduit cu ?nţelepciune. Pe bărbat l-a ?nzestrat cu un fel de harisme, iar pe femeie cu un alt fel. I-a dat bărbatului bărbăţie, pentru ca să se descurce ?n situaţiile grele şi pentru ca femeia să se supună lui. Căci, dacă ar fi dat şi femeii aceeaşi bărbăţie, nu s-ar fi putut menţine familia.
C?nd eram ?n Epir, se vorbea despre o femeie cum că era ?nfricoşătoare. Purta o cămaşă albă p?nă jos şi avea totdeauna un iatagan la ea. T?lharii o luau ?n tovărăşia lor. G?ndiţi-vă, să aibă o femeie ?n ceata lor. Odată a mers mai multe ceasuri pe jos ?ntr-un sat ?ndepărtat, ca să ia de ginere un fiu de vlah pentru fiica ei. Şi fiindcă acela se ?mpotrivea, l-a răpit, l-a pus ?n spate şi l-a adus ?n satul ei. Desigur, acestea sunt excepţii. Astăzi ?nsă, dacă ai mobiliza femei şi ai face cu ele o companie, atunci c?nd ar vedea cercetaşi venind ?nspre ele, ar lua-o la fugă toate, crez?nd că este duşmanul.
Scriptura spune că: "Bărbatul este capul femeii". Adică Dumnezeu a r?nduit ca bărbatul să stăp?nească peste femeie. Iar a stăp?ni femeia peste bărbat este o ocară adusă lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu a plăsmuit mai ?nt?i pe Adam şi el a spus despre femeia sa: "Iată acesta-i os din oasele mele şl carne din carnea mea". Evanghelia spune că femeia trebuie să se teamă de bărbatul ei, adică să-l respecte, iar bărbatul să-şi iubească femeia. In dragoste există respect şi respectul se află ?n dragoste. Căci cel pe care ?l iubesc, ?l şi respect. Şi cel pe care ?l respect, ?l şi iubesc. Adică nu este altceva una şi altceva cealaltă, ci am?ndouă sunt acelaşi lucru.
Oamenii ?nsă se depărtează de această armonie a lui Dumnezeu, ne?nteleg?nd ceea ce spune Evanghelia. Şi astfel bărbatul, interpret?nd greşit cele pe care le spune Evanghelia, ?i spune femeii sale: Trebuie să te temi de mine". Dar dacă s-ar fi temut de tine, nu te-ar fi luat ?n căsătorie. Sunt şi unele femei care spun: "De ce să se teamă femeia de bărbat? Cu asta nu sunt de acord. Ce fel de religie este aceasta? Nu există egalitate?". Dar, vezi ce spune Sf?nta Scriptură? "?nceputul ?nţelepciunii este frica de Domnul. Frica de Dumnezeu ?nseamnă respectul faţă de Dumnezeu, evlavia, sfiala duhovnicească. Frica aceasta te face să simţi teamă. Ea este ceva sfant.
Egalitatea cu bărbaţii pe care o cer astăzi femeile poate fi valabilă numai p?nă la un punct. Astăzi femeilor, deoarece lucrează şi votează, le-a intrat ?n cap un duh bolnăvicios şi cred că sunt egale cu bărbaţii. Fireşte sufletele sunt la fel. Dar dacă bărbatul nu-şi iubeşte femeia, iar femeia nu-l respectă pe bărbat, atunci se creează scene neplăcute ?n familie. Mai demult era considerat un lucru foarte grav faptul de a vorbi ?mpotriva bărbatului. Astăzi a intrat ?n lume un duh de răzvrătire. Ce frumos era mai demult! Am cunoscut odată o pereche de soţi. Bărbatul era foarte mic, iar femeia lui era voinică şi ?naltă p?nă colo sus. O sută optzeci de ocale de gr?u le descărca singură din căruţă. Odată un lucrător - ?nalt şi acela - a făcut o glumă cu ea. Atunci aceea ?l ?nhaţă şi-l aruncă c?t colo ca pe un băţ de chibrit. Dar să fi văzut ce ascultare făcea de bărbatul ei, cum ?l respecta! Astfel se ţine familia, altfel nu se poate.

Dragostea dintre soţi

- Maică Stareţă, i-ai scris urări lui Dimitrie, care acum se căsătoreşte?
- I-am scris. Părinte.
- Adu-mi felicitarea să completez şi eu ceva: "Hristos şi Maica Domnului să fie cu voi. Dimitrie, ?ţi dau binecuv?ntare să te cerţi cu toată lumea, ?n afară de Măria. La fel şi Măriei". Ia să văd dacă vor ?nţelege la ce mă refer? Cineva m-a ?ntrebat: "Ce uneşte mai mult pe bărbat cu femeia?". "Recunoştinţa", ?i răspund. Unul iubeşte pe celălalt pentru ceea ce ?i dăruieşte. Femeia ?i dă bărbatului ei ?ncrederea, devotamentul şi ascultarea sa. Iar bărbatul ?i dă femeii siguranţa că o poate proteja. Femeia este doamna casei, dar şi o mare servitoare, iar bărbatul este stăp?nul casei, dar şi hamalul ei.
Soţii trebuie să aibă dragoste curată ?ntre ei, pentru ca exist?nd un climat paşnic ?n familie, să-şi poată ?ndeplini datoriile lor duhovniceşti. Pentru a trăi ?n chip armonios soţii trebuie din ?nceput să pună ca temelie a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află ?n nobleţea duhovnicească, ?n jertfirea de sine şi nu ?n dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească. Atunci c?nd există dragoste şi jertfire de sine, totdeauna se pune unul ?n situaţia celuilalt, ?l ?nţelege şi-l doare. Şi atunci c?nd cineva ?l primeşte pe aproapele său ?n inima sa ?ndurerată, ?l primeşte pe ?nsuşi Hristos, Care ?l umple cu şi mai multă veselie duhovnicească.
Atunci c?nd există dragoste chiar şi departe de s-ar afla unul de celălalt, atunci c?nd o cer ?mprejurările, se află aproape, pentru că dragostea lui Hristos nu poate fi limitată prin distanţe. ?nsă atunci c?nd. Doamne fereşte, soţii nu au dragoste ?ntre ei, deşi s-ar afla aproape, ?n realitate ?nsă se află departe unul de altul. De aceea trebuie să se străduiască să păstreze dragostea ?n toată viaţa lor şi să se jertfească unul pentru celălalt.
Dragostea trupească ?i uneşte la exterior pe oamenii lumeşti, dar numai at?ta vreme c?t există factori lumeşti (bani, frumuseţe, poziţie socială, etc. - n. tr.), şi ?i desparte atunci c?nd ele dispar, duc?ndu-i astfel la pierzare. ?n timp ce, atunci c?nd există dragostea duhovnicească, cea scumpă, chiar dacă unul dintre soţi ?şi pierde aceşti factori, aceasta nu numai că nu-i desparte, ci ?i uneşte şi mai mult. Atunci c?nd există numai dragoste trupească, şi dacă, de pildă, femeia află că soţul ei a privit la alta, atunci ?i aruncă vitriol ?n ochi şi ?l orbeşte. ?n timp ce, atunci c?nd există dragoste curată, o doare mai mult şi caută cu orice chip să-l aducă iarăşi pe drumul cel bun. Astfel vine harul lui Dumnezeu.
Odată a venit la Colibă un oarecare medic grec din America. Am văzut că avea un chip luminos şi de aceea l-am ?ntrebat cu discreţie despre viaţa lui. "părinte, mi-a spus, sunt ortodox, dar p?nă ?n ultima vreme nici posturi nu am ţinut, nici la biserică nu am mers. Intr-o noapte am ?ngenunchiat ?n camera mea, ca să-L rog pe Dumnezeu pentru o problemă ce mă preocupa, c?nd deodată camera s-a umplut de o lumină plăcută. Pentru destulă vreme nu vedeam nimic fără numai lumină şi simţeam o pace negrăită ?nlăuntrul meu". M-am minunat, deoarece am ?nţeles că omul acesta se ?nvrednicise să vadă lumina necreată, şi de aceea i-am cerut să-mi spună ce se ?nt?mplase. "Părinte, mi-a spus, sunt căsătorit şi am trei copii. La ?nceput o duceam bine ?n familie. După o vreme ?nsă femeia mea nu a mai avut răbdare să se preocupe de casă şi de copii, şi de aceea cerea mereu să ieşim la plimbări cu prietenele ei. I-am făcut hat?rul. După puţin timp mi-a spus că vrea să meargă singură cu prietenele ei. Am primit şi aceasta, iar eu mă ?ngrijeam de copii. După aceea nu a vrut să mergem ?n concediu ?mpreună, ci a cerut bani să meargă singură. Şi apoi mi-a cerut un apartament, ca să trăiască singură. Am făcut-o şi pe aceasta. Dar ea ?şi aduna acolo pe prietenii ei. ?n acest răstimp ?ncercam s-o ajut ?n felurite chipuri, cu sfaturi, etc, ca să o conving să-i fie milă de copiii noştri, dar ea nici nu voia să audă. ?n cele din urmă mi-a luat o mare sumă de bani şi a dispărut. Căutam şi ?ntrebam de ea peste tot, ?nsă nici un rezultat, ?i pierdusem urma cu desăv?rşire. ?ntr-o zi am aflat că venise aici ?n Grecia şi locuia la o casă de des-fr?nare. M?hnirea mea pentru halul ?n care ajunsese nu se putea descrie. Cuprins de m?hnire, am ?ngenunchiat să mă rog. "Dumnezeul meu, am spus, ajută-mă s-o găsesc şi să fac tot ce ?mi va sta ?n putinţă ca să nu-şi piardă sufletul. Nu pot suferi s-o las ?n halul ?n care a ajuns". Şi atunci m-a ?nvăluit acea lumină şi inima mea a fost inundată de pace". Atunci eu i-am spus: "Frate, Dumnezeu a văzut răbdarea, nerăutatea şi dragostea ta şi te-a m?ng?iat ?n acest chip".
De aceea spun că ne vor judeca mirenii. Vedeţi, acesta care era medic ?n America, care avea o astfel de soţie, şi care trăia ?n condiţiile şi mediul de acolo, de ce lucruri minunate s-a ?nvrednicit!

Din cartea Viata de familie, Editura EVANGHELISMOS, Bucuresti-2003